The Dreamers
Filmul The Dreamers a fost realizat în anul 2003 şi poartă amprenta marelui regizor Bernardo Bertolucci. Scenariul este scris de Gilbert Adair, după propria lui carte The Holy Innocents, publicată în 1988, în care se regăseşte celebra temă a teribilismului adolescentin din cartea lui Jean Cocteau, Les Enfants Terribles.
În The Dreamers, un american venit să studieze la Paris este prins într-un frapant carusel erotic între doi fraţi francezi. Fiind toţi trei mari cinefili, se întâlnesc la unul dintre cinematografele din Paris şi încep o aventură, care depăşeşte limitele unei simple amiciţii. Jocurile lor au la baza reconstituirile unor mari scene din filme celebre, dansând ludic pe linia subţire dintre realitate şi fantasmă. Matthew interpretat de Michael Pitt, este absorbit cu totul de sexualitatea lui Isabelle, interpretată de Eva Green, dar şi a fratelui său, Theo, interpretat de Louis Garrel. Parisul este oricum o altă lume pentru tânărul american, aproape ca o realitate paralelă, care devine cu mult mai idilică datorită celor doi fraţi. În apartamentul celor doi, o nouă lume se creionează. Vocea lui Janis Joplin perturbă plăcut atmosfera intimă. Lumina difuză le conturează sublim chipurile. Sticlele de vin, râsul lor, discuţiile aprinse despre Chaplin, Keaton, Hendrix sau Clapton, superbele rochii elegante ale lui Isabelle şi mişcările ei graţioase întregesc lumea edenică a celor trei, departe de revoluţia studenţească de afară, care clocoteşte pe străzile pariziene, gata să izbucnească.
Atmosfera din Last Tango în Paris, semnat tot de Bertolucci, avându-i pe Marlon Brando şi Maria Schneider în rolurile principale, se regăseşte în The Dreamers. Cadrele lungi şi trepidante, jocul actoricesc, alternanţa dintre scenele din filme vechi şi realitatea filmică a celor trei şi coloana sonoră ( Jimi Hendrix, The Doors, Charles Trenet, Janis Joplin, Edith Piaf ) conturează atmosfera superbă şi boemă a filmului. Dacă nu l-aţi văzut încă, vă recomand să-l căutaţi şi să-l vedeţi.
